Ieri...pe la facultate...am ajuns sa discutam despre faptul ca a noastra comunicare a ajuns sa fie intermediata de mai multe "ecrane" (telefon si computer). Am ajuns sa spunem "Ne vedem pe mess", iar scrisorile pe care le asteptai cu mare drag au fost inlocuite de cele virtuale, cat se poate de impersoanale. Nu mai stim sa interactionam. Tin sa mentionez ca aceasta discutie a pornit de la vizionarea unui interviu luat de catre Gabriel Liiceanu lui Eugen Ionesco, cu 4 ani inainte de moartea acestuia. Un mare om care si-a dat seama la 80 de ani ca nu stie.
De aici, am ajuns la problema autenticitatii. Cat de autentici suntem? Ce mai ramane din noi in momentul in care ne acundem in spatele unor obiecte?
Nu putem renunta la aceste tehnologii pentru ca suntem prinsi in aceasta evolutie. Nociva sau nu? Insa, paradoxul este ca in ciuda faptului ca aceste lucruri au fost create pentru a ne ajuta si a ne face sa rezolvam problemele cat mai repede, avem din ce in ce mai putin timp liber. Avem din ce in ce mai putin timp liber sa ne bucuram de o plimbare prin parc, de o carte citita inainte de culcare sau de primavara.
Apropos de timp, coincindenta face ca, in timp ce imi rasfoiam ziarele de dimineata, sa-l citesc pe Tudor Octavian care spune cam asa: "Apoi, timpul cheltuit cu activităţile mărunte, unele obligatorii, altele de umplutură. Adunând tot ce trebuia socotit la investiţii şi pierderi planificate, rezulta un mare nimic la profit. Asta chiar era pe atunci viaţa mea, un continuu consum şi nici o concluzie, nici un câştig care să justifice pierderea de vreme, nimic care să-mi spună că au meritat zbaterea, foamea, visarea." Acum, statul trebuie amendat pentru furtul timpului. Oare?
De aici, am ajuns la problema autenticitatii. Cat de autentici suntem? Ce mai ramane din noi in momentul in care ne acundem in spatele unor obiecte?
Nu putem renunta la aceste tehnologii pentru ca suntem prinsi in aceasta evolutie. Nociva sau nu? Insa, paradoxul este ca in ciuda faptului ca aceste lucruri au fost create pentru a ne ajuta si a ne face sa rezolvam problemele cat mai repede, avem din ce in ce mai putin timp liber. Avem din ce in ce mai putin timp liber sa ne bucuram de o plimbare prin parc, de o carte citita inainte de culcare sau de primavara.
Apropos de timp, coincindenta face ca, in timp ce imi rasfoiam ziarele de dimineata, sa-l citesc pe Tudor Octavian care spune cam asa: "Apoi, timpul cheltuit cu activităţile mărunte, unele obligatorii, altele de umplutură. Adunând tot ce trebuia socotit la investiţii şi pierderi planificate, rezulta un mare nimic la profit. Asta chiar era pe atunci viaţa mea, un continuu consum şi nici o concluzie, nici un câştig care să justifice pierderea de vreme, nimic care să-mi spună că au meritat zbaterea, foamea, visarea." Acum, statul trebuie amendat pentru furtul timpului. Oare?
Trimiteți un comentariu