In urma cu cateva zile aflu de existenta unei noi specii de lapte: vanilapte (numai fulga poate). Dar vestea nu vine singura, ci este asezonata cu isteria unei prietene care nu reuseste sa gaseasca laptele minune. Si dai si cauta prin toate magazinele. Intamplator, cineva reuseste sa dea de mult doritul produs, dar acesta nu reuseste sa ajunga la prietena cu pricina (nici nu avea scopul asta). Intre timp, ea primeste de la mine promisiunea ca o sa ma duc eu la magazinul respectiv si sa-i cumpar vanilaptele, act urmat de o intalnire si de predat marfa. Ma duc bucuroasa la locul cu pricina.. dar, ghici ce?!?! Nu mai era vanilapte. Vanzatoare ne spune cu un zambet larg pe buze: Ultima cutia a fost cumparata chiar de fetita din reclama...

Si dai si cauta prin vreo alte 5 magazine din zona. Nimic! Vanilaptele nu-i nicaieri. Trista ma intalnescu cu prietena care primeste cu stupoare veste ca nu i-am adus lapticul. Dupa ce facem o pauza de cafea, plecam in cautarea lui. Intram din magazin in magazin, iar intr-un final il gasim. Statea in raftul lui precum o bijuterie fina, precum o comoara uitata in vasul piratilor. Nimic nu s-a putut compara cu bucuria de a-l zari. Apoi l-am gustat....era dulce si fin..iar dupa cum mi-a spus amica: Este echivalentul necatarului divin.

Acum..sa coboram cu picioarele pe pamant.. In cazul in care asta e o strategie de marketing nu pot decat sa spun ca astia-s niste genii. Sincer ma indoiesc, probabil le e foarte frica sa nu cumva sa fie un esec lansarea acestui nou produs..