In ceea ce priveste " a avea" un blog oamenii au pareri diferite (mda, stiu nu e o concluzie tocmai inteligenta, dar trebuia sa incep cumva). Ba ca toti ratati si-au tras blog pe care nu spun nimic, ba ca alde emo isi arunca frustrarile in spatiul internautic, ba ca blogul nu e un jurnal...

Eh, si m-am intrebat de ce m-am trezit si eu sa am unul. Pai, ma gandeam ca asa o sa am pentru posteritate o parte din mine undeva. Pozele acu sun digitale si sunt multe sanse sa ti se buleasca minunatul computer, jurnal nu prea se mai tine.. Un alt motiv ar fi faptul ca aici pot sa fiu asa cum vreau. Aici pot sa fiu perfecta, pot sa n-am cusur. Pot sa pun cele mai trendy poze si cele mai la moda melodii (un fel de a spune). Aici pot sa dau backspace.

Ceea ce calca putin peste primul potiv, in sensul ca ce fel de mine pastrez, daca oarecum nu sunt eu. Niciodata nu am avut drept scop sa am cititori, insa am avut o perioada in care zilnic vizitam trafic.ro.

Si aici ajung la cea mai mare problema (din punctul meu de vedere) al oamenilor. Nu stim ce vrem sa fim, ne schimbam dupa cum bate vantul. si sunt sigura ca cei care au impresia ca au totul pus la punct sunt cei care nu se gandesc la asta. Urasc ca mereu ne dorim acadeaua celuilalt, pentru ca poate aroma aia mi-a placut mai mult. si dupa ce o avem, ne dam seama ca cealalta era mai gustoasa.

Iar m-am pierdut in idei... oare ce vroiam sa spun?

Ca raspuns la o intrebare cretina dintr-un oracol copilaresc as spune: Daca as fi un film, as fi asta.