theea

Inceputul lunii mai a adus pe marile ecrane filmul de animatie “Coraline”. Trailer-ul iti lasa un gust de “Alice in tara minunilor”: personajul principal, Coraline, patrunde intr-o alta lume printr-o usa dintr-un perete. Curiozitatea m-a impins sa ma duc sa vad despre ce e vorba, mai ales ca se prezenta precum un film de groaza. Am ales varianta 3D, deranjata de faptul ca singura optiune era sa-l vad dublat. Nu inteleg de ce, mai ales ca filmul nu este unul pentru copii. Coraline ajunge intr-o varianta alternative a vietii ei. Aici, mama si tatal se concentreaza doar asupra fiicei lor, desi in viata reala parintii fetei sunt ocupati cu munca, rugandu-si copilul sa nu le stea in cale. Singura diferenta este ca toti cei de “dincolo” au nasturi in locul ochilor.

Insa, frumoasa poveste are un sfarsit nu tocmai pe masura. Mama de dupa usa vrea sa-i coasa fetei nasturi ca sa fie la fel ca ei, pentru avea cui sa-i dedice toata iubirea ei. Actiunea se tranforma intr-o incercare de a-si salva parintii si de a scapa din ghearele ascutite ale zgripturoaicei. In afara de faptul ca filmul transmite, in final, ca toti copiii trebuie sa-si iubeasca parintii asa cum sunt pentru ca nimeni nu-i mai bun decat ei, nu vad ce altceva ar putea sa le ofere celor mici.


Citeste mai departe

Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Daca eram o luna, as fi fost cea care eclipseaza soarele.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost cu siguranta urata de cineva.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost noaptea.
Daca eram un animal marin, as fi fost o broasca testoasa.
Daca eram o directie, as fi fost cea pe care o ceri intr-un oras strain.
Daca eram o virtute, as fi fost pe cale de disparitie.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost umbra lui Mircea la Cozia.
Daca eram o planeta, as fi fost a treia de la soare.
Daca eram un lichid, as fi fost vin alb.
Daca eram o piatra, as fi fost cea pe care isi imagina Spinoza ca o arunca in aer.
Daca eram o pasare, as fi fost una care zboara.
Daca eram o planta, as fi fost apreciata doar cand infloresc.
Daca eram un sunet, as fi fost auzit.
Daca eram un element, as fi fost al cincilea.
Daca eram un cantec, as fi fost "Oficial exist".
Daca eram un film, as fi fost castigatorul unui Palme d'Or.
Daca eram un serial, as fi fost "Friends".
Daca eram o carte, as fi fost citita.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost atins.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost interpretat de Sandra Bullock.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost servit.
Daca eram un gust, as fi fost sarata.
Daca eram o aroma, as fi fost rom.
Daca eram o culoare, as fi fost galben.
Daca eram un material, as fi fost ceva de predat.
Daca eram un cuvant, as fi fost incercare.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost indispensabila.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost cauza ridurilor.
Daca eram o materie la scoala, as fi fost iubita doar de tocilari.
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost Scrat.
Daca eram o forma, as fi fost paralelipipedica.
Daca eram un numar, as fi fost aproape de infinit.
Daca eram o masina, as fi fost un Ford vechi.
Daca eram o haina, as fi fost purtata.

via
Etichete: 0 comentarii | edit post
theea

Incerc sa-mi exprim o impresie la doar 10 minute de la vizionarea filmului. Personajul principal este un copil care paseste cu pasi repezi pe drumul maturizarii. Un om a carui soarta este afectata de greselile parintilor, mai exact ale mamei. Stand in fata ecranului avem un exemplu viu de: sunt cei din jurul meu. Fiecare om al carui destin se intersecteaza cu al tau isi pune amprenta asupra celui ce esti. Nu pot sa spun ca este o pelicula ce m-a facut sa-mi pun intrebari pe care sa nu mi le mai fi ridicat niciodata sau ca este acel gen de film care imi ramane dator cu un raspuns.


Revenind la lucruri mai practice, din distributie fac parte Alison Lohman, Robin Wright Penn, Michelle Pfeiffer, Renée Zellweger si Billy Connoly. Regia ii apartine lui Peter Kosminsky . Pentru rolul din acest film, Michelle Pfeiffer a primit, in 2003, premiul Asociatiei Criticilor din Kansas si San Diego pentru cea mai buna interpretare feminina in rol secundar.


Gen: drama


Astrid, este puternic legata de mama sa - Ingrid, o artista talentata, nonconformista. Dar cand Ingrid este inchisa pentru ca si-a ucis iubitul cu otrava florii preferate-leandrul alb, fragilul echilibru al tinerei se frange. Ea ancepe sa umble prin diverse case pentru copiii. Nu stie ce drum sa ia, in cine sa creada si care dintre adultii din jur ii poate fi model comportamental, cu atat mai mult cu cat, desi departe de ea, mama ii insufla convingerea ca este diferita de cei din jur si trebuie sa-si aleaga un drum aparte.
Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
stau..ma balansez intre ceea ce sunt si intre ceea ce ar fi trebuit sa fiu. Ma uit si ascult ce vreti de la mine. Va critic pe fiecare in parte. Nu spun in fata pentru ca nu am destul curaj, poate si pentru ca mie mi-ar fi greu sa mi se arunce tot ceea ce se oglindeste din mine in voi. Incerc sa ma regasesc si nu pot. Nu a mai ramas nimic din minte. Cica totul se numeste maturizare sau macar ne ascundem sub acest cuvant sleit de puteri, folosit generatie de generatie.

Cer independenta femeii. Sunt mandra ca cei dinaintea mea au reusit sa ridice statutul categoriei din care fac parte. Acum, parca as spune eram. Parca mi-as fi dorit sa fiu tabla aia stearsa, robotul ala ce se nastea cu o traiectorie prestabilita. Acel ceva ce nu cerea nimic si nu facea decat sa supuna.

In ultima perioada m-a apucat o sete de tot. Am inceput sa deschid carti si sa citesc vieti, imi era mai usor sa le accept pe alea decat pe a mea. Cautam raspunsuri, raspunsuri la intrebarile mele. Pentru ca odata cu raspunsurile stiam ca se temrina tot, ajung la capat. Scap de ceea ce nu am cerut si mi s-a bagat pe gat. Ce am putut sa fac: Sa accept.

Sunt cine sunt. Adica, sunt ceea ce iese din mine, uneori fara controlul meu.

Singuratea de care de multe ori imi era frica, as vrea sa o iubesc. As vrea sa pot sa fug de toate si sa fiu singura intre oameni. Sa nu ma mai joc ca o bila alba pe masa de biliard. Sa nu mai simt nevoia sa ating si sa imping in gaura.

Nu mai vreau sa cer si nici sa nu mai primesc fara sa cer.
Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Sunt suparata... ba chiar, foarte suparata. Pe cine? Pe aia de la Orange. De ce? ete pentru ca ei considera ca viata mea este neinteresanta. Pentru ca merg cu autobuzul nu inseamna ca mie nu mi se pot intampla lucruri demne de o reclama. nu de putine ori am vazut prin autobuze sau troleibuze stickere cu "Love could begin here". SAC!

Asa ca..ia sa nu mai faca ei reclame cu actiunea petrecuta doar in metrou. Oricat de frumoase sunt ele!!!!
Etichete: 1 comentarii | edit post
theea
eu sunt o persoana pragmatica, nu prea ma pierd in vise inutile. nu prea cred in iubiri pe net, nu cred in lucruri ce nu mi-s palpabile.

Insa, de curand am facut o obsesie. In weekend am plecat la tara. Am dormit, am citit, am stat la soare, l-am lasat pe ied sa-mi rontaie degetul (am regretat si inca mai regret..pentru ca ma doare), iar spre seara, cum nu aveam ce face mi s-a pus pata sa ma uit la Eurovision. si m-am uitat. mi-au placut piesele Portugaliei si Norvegiei. Portugalia m-a cucerit prin culoare, atat in muzica cat si spectacol...daaaaar norvegia... Melodia e simpla, o poveste putin cam banala, dar capata un alt aer cand e spusa cum trebuie... Dincolo de toate Alexander Rybak e pur si simplu..cam atat.. Se pare ca a pus cu botu' pe labe femeile din toata lumea..

Well, i have a crush...

Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Citez: "Bautura trebuie bauta"





via
Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Incercam sa ma gandesc cand renunt la a mai pastra legatura cu cineva (nu ma refer la amicitiile alea de-o vara). Cred ca in momentul in care nu mai am nimic de invatat de la omul respectiv. Cand simt ca nu mai are cu ce sa ma surprinda si nu mai am ce sa fur de la el. Totul se intampla la nivel inconstient. Suntem toti oamenii pe care i-am intalnit. Au spus-o altii inaintea mea si multa dreptate au avut.

Sunt oameni pe care poti sa-i ai langa tine o viata si de care sa nu simti ca te-ai saturat, dar mai sunt si alte persoane langa care te pierzi. Persoane care te prind in monotonia gandurilor si vietii lor. Am nevoie de cei din jur sa visez si nu pot sa fac asta langa oameni fara vise.

Eu iubesc la nebunie discutiile despre nimic printre nori de fum la ore imposibile. Discutii la care te aprinzi si iti aperi cu indarjire ideile. Probleme ce ti se pare ca pot schimba lumea, doar ca-si pierd valoarea in momentul in care te poti lauda cu o alcoolemie zero.

Dar cand incerci asta cu oameni ce n-au pareri, ce e aia?
Etichete: 1 comentarii | edit post
theea
Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Aseara am revazut "The Machinist". Nu mai tineam minte foarte multe pentru ca trecusera niste ani de la prima vizionare. Simt ca mi-a placut la fel ca prima data sau cel putin m-a surprins ca atunci. Christian Bale este genial si mi se pare incredibil cat a putut sa slabeasca pentru acest rol. "The Machinist" este un film despre vina pe care o purtam, despre incercarea de a ucide partea mai putin frumoasa din fiecare dintre noi si...despre paranoia de zi cu zi...

Sinopsis: Trevor Reznik, un lucrator la o fabrica, nu mai poate dormi. Nu e vorba de o insomnie oarecare. Trevor nu a mai dormit de un an. Oboseala cronica a dus la o deteriorare ingrozitoare a sanatatii sale fizice si mentale.

Din cauza infatisarii lui Trevor, colegii de munca se indeparteaza si se intorc impotriva sa, dupa ce acesta este implicat intr-un accident in atelier, in urma caruia un om isi pierde un brat. Trevor este invinuit de accident. Devenit o primejdie pentru sine si pentru ceilalti, trebuie sa fie indepartat.

Rusinea lui Trevor se transforma in suspiciune, apoi in paranoia, atunci cand incepe sa simta ca restul colegilor conspira la concedierea sa... si poate la ceva mult mai rau. Intai gaseste mesaje stranii in apartamentul sau. Apoi afla ca barbatul misterios vazut in preajma accidentului nu exista.
Fac aceste enigme parte dintr-un complot menit sa-l innebuneasca pe Trevor? Sau este oboseala care il lasa fara pic de judecata?
www.cinemagia.ro

Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Unii afaceristi imi par pur si simplu geniali. Intr-o piata in care cu greu reusesti sa strecori ceva ce nu s-a mai facut, niste unii s-au gandit sa faca un inel ce seamana cu cel de logodna, pozitionand-ul drept "chestia" aia care te ajuta sa scapi de libidinosii din club. In pui pe deget si esti Ms Taken ;).. Inelul de poate cumpara impreuna cu un breloc, unde poti ascunde minunea cand nu ai nevoie de ea... totul pentru 50 de dolari...

Etichete: 0 comentarii | edit post
theea
Etichete: 3 comentarii | edit post
theea
theea
Etichete: 0 comentarii | edit post