mi-a spus cineva odata: "De acum, o sa fii una dintre persoanele alea cu care ma intalnesc pe strada si pe care le cunosc." Ce pot sa zic, si atunci mi-a sunat extrem de ciudat si mi-a dat un sentiment oribil. Pana la urma, cam asta ajungem sa fim pentru multi dintre cei pe care ii cunoastem. Din prieteni, uneori la catarama, ne transformam in simple fete cunoscute intalnite la colt de strada. Doi straini legati de cateva amintiri comune.

Omul are o mare problema. Se cam pricepe el la vorbe, da' mai putin la fapte. Stim sa zicem, sa promitem marea cu sarea. Cand ne este aruncat in fata adevarul: "Stai linistit\a, o sa ma uiti." "Nuuuu! cine, eu?" si intoarcem spatele enervati de cele auzite.

Timpul trece, ne intalnim intamplator la sfarsit de primavara. Dupa o discutie de complezenta, totul se incheie cu: "-Vorbim, poate ne vedem si noi." "-Da, uite vineri sau sambata". "-Vineri nu pot, lucrez si o sa fiu obosit/a, dar sambata e perfect. Vorbim la telefon" Tu nu suni, el/ea nu suna si sambata nu mai vine.

Ti-am spus eu ca o sa fiu doar una dintre persoanele alea cu care te intalnesti pe strada si pe care o cunosti!