Am primit un mesaj, mai degraba un strigat de ajutor de la o mamica. Daca puteti sa ajutati nu stati pe ganduri:
"Avem nevoie urgenta sa strangem 45000 de euro pentru un tratament in Austria impotriva tumorii intracraniene maligne cu care se lupta baietelul meu. Va rugam sa ne ajutati!"
mai multe informatii gaisit pe: http://robertvlase.wordpress.
Mereu am dispretuit oamenii care iau ca si cuvant de ordine strict parerea lor, lasand totusi impresia unui dialog. Lor le alatur persoanele care inteleg numai ce vor astfel incat sa-si poata continua pledoarie, de cele mai multe ori eronata.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pricep cum unii nu pot accepta slabiciunile, iubirile, pasiunile sau hobby-urile celorlalti. Le reteaza din simplul fapt ca nu sunt in concordanta cu simtirile si trairile lor.
Oamenii nu sunt egali si nici nu vor fi niciodata. Din n motive. Nu toti se nasc cu aceleasi calitati, nu stiu sa le cultivam sau pur si simplu nu le pasa. Cadrul social are o contributie definitorie. Intr-o masura mai mare sau mai mica mediul familial lasa sau nu urme ce pot fi sterse foare greu. Depinde de tarie de caracter si de puterea fiecaruia sa se transforme in omul ce putea sa fie. Iar cei ce reusesc au meritele lor.
De ce spuneam in articolul anterior ca actorii din garda veche sunt de neinlocuit? Nu pentru ca as considera ce cei ce au venit dupa ei nu sunt la fel de talentati. De exemplu, am fost in urma cu un an la piesa "Romeo si Julieta" pusa in scena de studetii in an terminal de la UNATC. Era o varianta moderna a piesei destul de reusita, jucata foarte bine. Ceea ce imi doaream eu sa subliniez este ca timpurile s-au schimbat. Actorii de acum nu-mi par la fel de apropiati. D'alde Dinica, Rautu, Iordache si lista poate continua erau cei ce se adunat la Capsa si in miros de vin si fum de tigara spuneau glume deochate, dar isi si discutat slabiciunile, trairile si se formau. (nu stiu cat de clara sunt in ceea ce incerc sa explic)
Eu ravnesc la perioada aia si as fi dat orice sa ma fi nascut cu macar 70 de ani in urma. Admir intelectualii, dar in acest moment nu stiu de unde pot sa-i culeg din generatia mea.
Noi traim pe fuga. Ne pierdem viata intre tramvaie si autobuze. Ne irosim timpul in corporatii al caror unic scop este imbogatirea(mentionez ca nu ma refer la toata populatia din Romania). Sufar pentru ca odata cu ei apune o lume, o epoca ia sfarsit.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pricep cum unii nu pot accepta slabiciunile, iubirile, pasiunile sau hobby-urile celorlalti. Le reteaza din simplul fapt ca nu sunt in concordanta cu simtirile si trairile lor.
Oamenii nu sunt egali si nici nu vor fi niciodata. Din n motive. Nu toti se nasc cu aceleasi calitati, nu stiu sa le cultivam sau pur si simplu nu le pasa. Cadrul social are o contributie definitorie. Intr-o masura mai mare sau mai mica mediul familial lasa sau nu urme ce pot fi sterse foare greu. Depinde de tarie de caracter si de puterea fiecaruia sa se transforme in omul ce putea sa fie. Iar cei ce reusesc au meritele lor.
De ce spuneam in articolul anterior ca actorii din garda veche sunt de neinlocuit? Nu pentru ca as considera ce cei ce au venit dupa ei nu sunt la fel de talentati. De exemplu, am fost in urma cu un an la piesa "Romeo si Julieta" pusa in scena de studetii in an terminal de la UNATC. Era o varianta moderna a piesei destul de reusita, jucata foarte bine. Ceea ce imi doaream eu sa subliniez este ca timpurile s-au schimbat. Actorii de acum nu-mi par la fel de apropiati. D'alde Dinica, Rautu, Iordache si lista poate continua erau cei ce se adunat la Capsa si in miros de vin si fum de tigara spuneau glume deochate, dar isi si discutat slabiciunile, trairile si se formau. (nu stiu cat de clara sunt in ceea ce incerc sa explic)
Eu ravnesc la perioada aia si as fi dat orice sa ma fi nascut cu macar 70 de ani in urma. Admir intelectualii, dar in acest moment nu stiu de unde pot sa-i culeg din generatia mea.
Noi traim pe fuga. Ne pierdem viata intre tramvaie si autobuze. Ne irosim timpul in corporatii al caror unic scop este imbogatirea(mentionez ca nu ma refer la toata populatia din Romania). Sufar pentru ca odata cu ei apune o lume, o epoca ia sfarsit.
Inainte sa ma apuc sa aleg aceste litere una de cealata si sa le transform in cuvinte ce leaga propozitii, m-am gandit mult. Deja s-au spus prea multe, insa simt ca mai lipseste si regretul meu. Imi pare rau ca marii actori ai Romaniei se sting incet. Regret plecarea lui Dinica si ma doare ca a murit pe un pat de spital in care si-a petrecut ultimele 20 de zile din viata. Citeam in urma cu o saptamana ca Dinica "si a trait traiu' si si-a mancat malaiul", ca marele maestru are 75 de ani si trebuie sa ne asteptam la asta. Mi s-a parut ingrozitor si nu-mi venea sa cred ca cineva putea sa scrie atat de rece astfel de cuvinte.
Aceeasi persoana sustinea cau Gheorghe Dinica nu este o persoana de neinlocuit, cum nimeni nu este. Una dintre cele mai mari tampenii ce mi-a fost dat sa aud. Actorii astia nu vor putea fi inlocuiti niciodata. Toti cei din garda veche au crescut impreuna, au avut o alta pregatire sociala. Ceea ce nu se mai intampla acum cu noul val de actori.
Un singur lucru ma bucura: am avut onoara sa te aplaud, maestre! La revedere!
