Inceputul lunii mai a adus pe marile ecrane filmul de animatie “Coraline”. Trailer-ul iti lasa un gust de “Alice in tara minunilor”: personajul principal, Coraline, patrunde intr-o alta lume printr-o usa dintr-un perete. Curiozitatea m-a impins sa ma duc sa vad despre ce e vorba, mai ales ca se prezenta precum un film de groaza. Am ales varianta 3D, deranjata de faptul ca singura optiune era sa-l vad dublat. Nu inteleg de ce, mai ales ca filmul nu este unul pentru copii. Coraline ajunge intr-o varianta alternative a vietii ei. Aici, mama si tatal se concentreaza doar asupra fiicei lor, desi in viata reala parintii fetei sunt ocupati cu munca, rugandu-si copilul sa nu le stea in cale. Singura diferenta este ca toti cei de “dincolo” au nasturi in locul ochilor.
Insa, frumoasa poveste are un sfarsit nu tocmai pe masura. Mama de dupa usa vrea sa-i coasa fetei nasturi ca sa fie la fel ca ei, pentru avea cui sa-i dedice toata iubirea ei. Actiunea se tranforma intr-o incercare de a-si salva parintii si de a scapa din ghearele ascutite ale zgripturoaicei. In afara de faptul ca filmul transmite, in final, ca toti copiii trebuie sa-si iubeasca parintii asa cum sunt pentru ca nimeni nu-i mai bun decat ei, nu vad ce altceva ar putea sa le ofere celor mici.
Trimiteți un comentariu