Eu si Bucurestiul am crescut impreuna. Am inceput timid sa ne cunoastem cate putin...intai cu strada din fata blocului cand el ma zgaria in genunchi sau in coate (ii placea sa ma supere). Ne lasa, pe mine si pe prietenele mele, sa ne jucam cu el. Cel mai mult ii placea "de-a v-ati ascunselea". Mai tarziu am inceput sa ne cunoastem din ce in ce mai mult. Ne pierdeam impreuna pe strazile lui pe care le descoperea odata cu mine. Ii cream impreuna o personalitate.

El a suferit mult....Comunismul si-a pus enorm amprenta asupra lui. Amandoi regretam asta. La inceput..era un copil, naiv. Apoi a venit Ceausescu ce dorea sa-l faca dupa chipul si asemanarea lui. a inceput sa-i demoleze "calitatile", cea mai mare problema a lui au fost casele si bisericile. Peste ele si-a impus blocurile, care au inceput sa-l distruga incet. Din varul Parisului, a devenit un hibrid. Toti cei care l-au cunoscut si vor cunoaste il construiesc si il distrug incet, insa nimeni nu-i mai da sansa sa le arate cine e cu adevarat.