Scrumul din tigari deprimate zace in scrumiere, iar vinul s-a incalzit demult pe masa. Discutiile trec si ele ca oameni brazdati de timp. Incercam sa ne regasim printre cuvinte de multe ori straine. Ne rugam sa nu ajungem la un final asemenea, strain si el. Eu.. ma uit la voi si simt ca nu intelegi. Uneori banala, alteori sperandu-ma diferita zac cu un pix in mana. Astern ganduri pe care le vreau sperante. Ma agat, cad, ma pierd... Sunteti aici. Va uitati prin mine si nu ma vedeti. Ce as putea sa cer cand nici eu nu ma var. Umbre... uneori umane... dam universului un sens pe care el nu si-l doreste.