"Ei vor, ei vor neîncetat. Şi cum nimic nu e de vrut, paşii mei călcau în urmele lor ca‑n spini, cărarea mea şerpuia prin noroiul dorinţelor lor, înălbindu‑le, printr‑un nimb de nefolosinţi, căutarea lor fără folos.
Ei nu ştiu că raiul şi iadul sînt înfloriri ale clipei, ale clipei însaşi, că nimic nu este peste tăria extazului inutil. N‑am întîlnit în mersul lor muritor oprirea eternă pe arcurile clipitelor."- Emil Cioran; "Indreptar patimas"
Ma uit si in jur si nu mai vad filosofii de altadata. Oamenii aia care se pierdeau prin fum de tigara si ganduri triste. Barbatii aia care se intalneau la Capsa pentru a-si valida credintele, pentru a-si pune in ordine valorile....
Din respect pentru cei ce-au fost:
Trimiteți un comentariu