theea
Suflet pierdut pe cararile unei lumi dorite de tine. Te-ai trezit lipsit de forta impins de cei ce au stat si te-au privit fara a avea curaj sa te traga inapoi. Vroiai sa ramai, dar ei nu au stiut sa te tina aproape. Lacrimi curg din cer si se transforma in adunari ce ii ataca pe ceilalti. Amintirile raman pe veci si le vom gasi in fiecare ungher, niciodata uitate.

Totul e rece, intunecat, ros de mucegai, dar e ce a mai ramas.

Pe un mormant rece citeam: Pamantul mi-e mai insuportabil mie decat iti este tie. Asta e sentimentul ce ramane, uitat atunci cand prezenta ta isi face aparitia.

Cuvinte se strang fara rost... se simt necunoscute. Nu-si dau seama ce mai cauta ele asternute aici cand nu mai pot fi rostite. Le ramane sa fie aruncate in neant in speranta ca vor ajunge la tine.

Despre viata nici nu mai ramane loc sa vorbim, cum nici despre moarte nu mai ramane nimic de spus. Insa despre noi? Cum ramane cu noi cand nu mai suntem?

si asta...pentru ca mi-e dor


Etichete: edit post
0 Responses

Trimiteți un comentariu