ceva scris in urma cu un an
"Mă enervează la culme teoria conform căreia normal este ce consideră majoritatea că e normal. Eu nu sunt de acord pentru că pentru mine e normal ce consider eu normal. Pentru că normalul lor pentru mine poate fi anormal deci... de ce trebuie eu să consider normal ce e pentru mine anormal? Şi... de ce as fi nevoita să fac ceva anormal doar pentru că majoritatea consideră normal, doar ca eu să simt că fac ceva anormal.. hmm... think about that...!!! ;)"
"Mă enervează la culme teoria conform căreia normal este ce consideră majoritatea că e normal. Eu nu sunt de acord pentru că pentru mine e normal ce consider eu normal. Pentru că normalul lor pentru mine poate fi anormal deci... de ce trebuie eu să consider normal ce e pentru mine anormal? Şi... de ce as fi nevoita să fac ceva anormal doar pentru că majoritatea consideră normal, doar ca eu să simt că fac ceva anormal.. hmm... think about that...!!! ;)"
Da, vezi inchizitia. Sau crestinismul. Sau gradul de toleranta fata de homosexuali. Istoria este plina de oameni cu idei proprii, oameni care au refuzat sa fie normali din punctul de vedere al societatii, oameni care au ars pe rug pentru ideile lor. Totusi, la nivelul nostru de "genunchiul broastei" toata "anormalitatea" proprie se transforma intr-o banalitate universala pentru ca, uitandu-te in ansamblu, toti suntem la fel.
la fel..dar in acelasi timp diferiti prin mici caracteristici...mici lucruri care ne definesc...