Bancile au miile lor de povesti...au simtit gustul despartirilor, impacarilor, iubirii, copiilor, dar si faramane de intelepciune furate cu jind de la batranii trecuti prin viata...veniti pentru o gura de aer, liniste si sa fure putin din tineretea celor mici... Iarna este cel mai trist anotimp pentru ele...putini sunt cei care vin sa-si mai imparta viata cu ele...sunt atat de nerecunoscatori..nu-si mai aduc aminte de momentele in care ele i-au gazduit si le-au ascultat povestile.

Triste..se acopera mai intai cu frunzele cazute de la eternii lor prieteni, copacii..apoi, iarna isi asterne fulgii reci sa le tina companie...jucausi se astern fiecare pe banca lui si asteapta primavara ca sa-si ia la revedere...Odata cu ea, un nou capitol incepe...