de foarte mult timp nu am vazut un film care sa ma faca sa empatizez asa cum a reusit pelicula lui Richard Eyre. Recunosc ca si povestea este interesanta, insa mai captivanta este unul dintre personajele principale. O femeie atat de complexa, care incearca sa atinga si sa cunoasca sensul tuturor lucrurilor. Dupa o viata de explicat existenta umana, ajunge la sfarsitul vieti fara nici un rapsuns...


“E ca un basm. Sunt asemeni unui tânãr îndrãgostit de o prea frumoasã tânãrã, care din când în când dispare într-o lume misterioasã si necunoscutã ... dar se întoarce mereu la mine”.