doar lumina rosiatica a unui cer din ce in ce mai putin privit imi lumineaza aceste pagini, pe care scrijelesc niste cuvinte pentru eternitate. Un batran isi intinde tacticos cearceaful pe paturi cu arcuri imbatranite. Probabil e singur. A ramas fara sotia lui in urma cu aproape 5 ani, rapusa de cancer. Acum isi duce batranetile cu poate. Copiii abia daca-l mai viziteaza. Isi dorea nepotii aproape, doar ca ei au alte preocupari ce nu-l includ si pe el. Ii mai trec pragul din cand in cand doar atunci cand parintii lor, in zilele de sarbatoare, vin sa-i dea binete. Zilele seamana din ce in ce mai mult una cu cealalta.

Nici somnul nu prea il mai viziteaza. Asa ca, la ora 06.00 e deja in picioare. cazut prada tabieturilor, fuge intai la baie. Sa fie sigur ca s-a trezit se stropeste usor cu apa rece pe fata. In drum spre bucatarie mai arunca o privire la fotografia sotiei lui. Imaginea ingalbenita ii dezvaluie de pe vitrina preafuita o femeie durdulie, dar plina de voie buna. Ii zambeste, sigur ca si ea face acelasi lucru. "Ii e mai bine acolo", isi spune el in gand. Pune apoi apa la fiert sa-si faca un ceai. Nu a baut niciodata cafea si nici de tigara nu sa atins. Asta daca nu ne aducem aminte de vremurie in care Sica a incercat sa-l convinga si l-a facut sa ia si el un fum. Asta a fost prima si ultima data. Senzatia nu a fost una placuta, plamanii virgini nu au primit cu prea multa bucurie fumul inecacios. Asa ca, l-a facut sa tuseasca de credeai ca i-a venit sorocul.

Pana fierbe apa se intoarce in camera sa stranga patul si sa se schimbe de pijamaua peticita. De ceva timp spune ca se duce sa-si cumpere una noua, dar di fiecare data se razgandeste spunandu-si ca mai merge purtata si asa. Mai bine pune banii la saltea sa nu-si puna copii la cheltuiala cand i soseste si lui vremea.

Isi pune hainele de zi si... tipetele ma trezesc. Oare ce o visa batranul?