Mereu am dispretuit oamenii care iau ca si cuvant de ordine strict parerea lor, lasand totusi impresia unui dialog. Lor le alatur persoanele care inteleg numai ce vor astfel incat sa-si poata continua pledoarie, de cele mai multe ori eronata.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pricep cum unii nu pot accepta slabiciunile, iubirile, pasiunile sau hobby-urile celorlalti. Le reteaza din simplul fapt ca nu sunt in concordanta cu simtirile si trairile lor.
Oamenii nu sunt egali si nici nu vor fi niciodata. Din n motive. Nu toti se nasc cu aceleasi calitati, nu stiu sa le cultivam sau pur si simplu nu le pasa. Cadrul social are o contributie definitorie. Intr-o masura mai mare sau mai mica mediul familial lasa sau nu urme ce pot fi sterse foare greu. Depinde de tarie de caracter si de puterea fiecaruia sa se transforme in omul ce putea sa fie. Iar cei ce reusesc au meritele lor.
De ce spuneam in articolul anterior ca actorii din garda veche sunt de neinlocuit? Nu pentru ca as considera ce cei ce au venit dupa ei nu sunt la fel de talentati. De exemplu, am fost in urma cu un an la piesa "Romeo si Julieta" pusa in scena de studetii in an terminal de la UNATC. Era o varianta moderna a piesei destul de reusita, jucata foarte bine. Ceea ce imi doaream eu sa subliniez este ca timpurile s-au schimbat. Actorii de acum nu-mi par la fel de apropiati. D'alde Dinica, Rautu, Iordache si lista poate continua erau cei ce se adunat la Capsa si in miros de vin si fum de tigara spuneau glume deochate, dar isi si discutat slabiciunile, trairile si se formau. (nu stiu cat de clara sunt in ceea ce incerc sa explic)
Eu ravnesc la perioada aia si as fi dat orice sa ma fi nascut cu macar 70 de ani in urma. Admir intelectualii, dar in acest moment nu stiu de unde pot sa-i culeg din generatia mea.
Noi traim pe fuga. Ne pierdem viata intre tramvaie si autobuze. Ne irosim timpul in corporatii al caror unic scop este imbogatirea(mentionez ca nu ma refer la toata populatia din Romania). Sufar pentru ca odata cu ei apune o lume, o epoca ia sfarsit.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pricep cum unii nu pot accepta slabiciunile, iubirile, pasiunile sau hobby-urile celorlalti. Le reteaza din simplul fapt ca nu sunt in concordanta cu simtirile si trairile lor.
Oamenii nu sunt egali si nici nu vor fi niciodata. Din n motive. Nu toti se nasc cu aceleasi calitati, nu stiu sa le cultivam sau pur si simplu nu le pasa. Cadrul social are o contributie definitorie. Intr-o masura mai mare sau mai mica mediul familial lasa sau nu urme ce pot fi sterse foare greu. Depinde de tarie de caracter si de puterea fiecaruia sa se transforme in omul ce putea sa fie. Iar cei ce reusesc au meritele lor.
De ce spuneam in articolul anterior ca actorii din garda veche sunt de neinlocuit? Nu pentru ca as considera ce cei ce au venit dupa ei nu sunt la fel de talentati. De exemplu, am fost in urma cu un an la piesa "Romeo si Julieta" pusa in scena de studetii in an terminal de la UNATC. Era o varianta moderna a piesei destul de reusita, jucata foarte bine. Ceea ce imi doaream eu sa subliniez este ca timpurile s-au schimbat. Actorii de acum nu-mi par la fel de apropiati. D'alde Dinica, Rautu, Iordache si lista poate continua erau cei ce se adunat la Capsa si in miros de vin si fum de tigara spuneau glume deochate, dar isi si discutat slabiciunile, trairile si se formau. (nu stiu cat de clara sunt in ceea ce incerc sa explic)
Eu ravnesc la perioada aia si as fi dat orice sa ma fi nascut cu macar 70 de ani in urma. Admir intelectualii, dar in acest moment nu stiu de unde pot sa-i culeg din generatia mea.
Noi traim pe fuga. Ne pierdem viata intre tramvaie si autobuze. Ne irosim timpul in corporatii al caror unic scop este imbogatirea(mentionez ca nu ma refer la toata populatia din Romania). Sufar pentru ca odata cu ei apune o lume, o epoca ia sfarsit.
Trimiteți un comentariu